Presupun ca acum sunt un om mare. Sau poate “adult” e un cuvant mai bun, un cuvant mai…adult? daca ai veni sa imi faci un inventar, ai gasi bifate toate rubricile cuvenite. sunt surprins sa constat cat de bine camuflat par. Varsta: 30/ Casatorit: da / Copii: unu/ Serviciu: unu/ Casa: da / Cu ipoteca: da/ pana in prezent solida ca stanca/ Autoturism: discutabil/ Servicu ca jurat: o data, ajungand la verdictul de ” nevinovat”, dupa lungi discutii legate de “dubiul rezonabil” / Animale de casa: nu, pentru ca fac mizerie / Fericire: o da: si daca nu acum, inseamna ca niciodata.
Intocmesc asemenea liste la mine in cap, in noptile in care intamplator somnul nu-mi vine si ma napadeste panica. Uneori categoriile pot fi totusi diferite: mai agresive si mai musculare, alese special sa alunge temerile viclene ale noptii. sanatos, alb, britanic, facut dragoste recent, sarac, nu; diform, nu; infometat, nu; obsedat de religie, nu; paranoic din cauza nervilor sau emotiilor, nu. e straniu cum lista aluneca spore chestiuni negative; dar negativele iti asigura comfortul adecvat, daca esti deja in pat, langa nevasta, in vreme ce la parter frigiderul murmura in surdina linistitor. inca o data ma simt usurat, bucuros ca ma gasesc in propria mea piele.
