403: F&L in B septembrie 16, 2009

Bucurestiul, 2006. Era un extraordinar moment si loc ca sa fim o parte a …(cum sa zic?) a lumii, cred.

Niciun amestec de cuvinte sau muzica sau amintiri nu poate atinge acel sens al cunosterii ca erai acolo si traiai in acel colt atemporal  din lume..orice ar fi insemnat asta…

Era (si inca e) o nebunie in orice directie si la orice ora. Puteai produce scantei oriunde. Era un sens universal fantastic ca orice faceam era corect, ca noi castigam. Si asta era, cred, gandul care ne manipula, ne croseta creierii.

Acel sens al victoriei inevitabile impotriva fortelor vechiului si raului. Nu in adevaratul sens militar, fiindca nu am avut niciodata praf de pusca pe buze. Energia noastra pur si simplu triumfa. Eram pe creasta unui val inalt si frumos. Eram in tub, exact ca 2 surferi. Aveam creierul de ceara si ne ascundeam de soare, la fel ca varcolacii, ca sa putem sa ne iubim in intuneric.

Dar acum la mai bine de 3 ani, te poti urca, pe TNB, sa zicem si poti privi oriunde. Si cu ochii potriviti, aproape poti vedea urma cea mai sus a fluxului…acel loc unde in cele din urma valul loveste si se rostogoleste inapoi.

504:shh septembrie 10, 2009

am plecat sa-mi cumpar un pachet de cancer. s-a scumpit si asta. nici moartea nu mai e ieftina. nu m-am mai intors. am ramas cu Prodigy-ul in casti si cu prodigioasa mea plimbare de seara, special aleasa ca sa observ oamenii. sunt avida. colectionar de chipuri speriate, disperate. e o lume trista, toti sunt bolnavi, se lupta cu vocile din capul lor. pana si vocile au innebunit. nu mai sunt anemice, subtile. au triplu ecou, rasuna si sfredelesc. tipa. urla hamesite de dor si spaime.

oamenii astia nu mai au antidoturi sau remedii. nu le mai ramane nimic pentru ce sa lupte. se dedau mancarii si televizorului. nici sex nu mai fac. poate doar din mila si plictiseala. folosesc ziarele doar ca sa-si impacheteze mancarea pe care si-o iau la servici. senvisurile umede. nu le mai raman decat gratarele de duminica si floricelele pline de ulei.  nici tu o carte, nici tu un teatru, un simpozion.  se ingroapa in autobuzele plini de cili si bacterii.

simt transparenta. o aleg. o las sa-mi intre in vene. sunt un albinos fara sentimente, un paria care fumeaza doua pachete de tigari pe zi si bea 3 litri de apa. simt revolta care ma ademeneste, dar las armele jos.

505: travaliu septembrie 1, 2009

laura are impresia ca traieste intr-un continuu 11 septembrie. toti sunt speriati de bombe, toti isi scuipa in san si fac un pas inapoi cand vad vreun negricios cu turban (si gata-si imagineaza grenade pe sub fasiile de panze islamice). mi se pare ca Cine a omorat la 11 sepembrie aia 3000 de oameni si a daramat cateva etaje de glorie din istoria americii nu doar  ca a pus-o de-un mormant colectiv pentru toti islamistii, da i-a lasat si fara maini si picioare. fiecare copil care se naste prin acele parti orientale e direct un paria. un terorist…de parca ar fi inotat in placenta in praf de pusca, nu in lichidul amniotic al maica-sii. this is wrong, man!