The Silent Yell's Blog

blog de tipete

506: Ce-ar fi ca sperietoarea de ciori din fiecare dintre noi sa se imprieteneasca cu pasarile? august 31, 2009

La Leyenda del Espantapajaros

Te-ai gandit vreodata ca poate esti sperietoare de ciori pentru oamenii din jurul tau? Eu nu, pana am vazut filmuletul asta produs de Carlos Lascano (care a luat vreo 20 de premii, by the way). Ce-ar fi ca sperietoarea de ciori din fiecare dintre noi sa se imprieteneasca cu pasarile?

trecand putin peste sperietorile de ciori, mi-am dat seama ca spaniolul asta chiar e foarte bun: adica stie sa puna cap la cap o animatie 2D cu imagini fotografiate vintage style, toate udate cu Red bull :)

 

507: the sky is the limit august 31, 2009

Categorisit la Acum vs. Atunci, moods, polityques, rip — thesilentyell @ 11:17 am
Tags: , , , ,

cica ar fi bine sa renunt la fanteziile mele maharajah, asa zice zodiacul chinezesc, si parca dintr-o data mi se zbate un ochi si mi s-a involburat cafeaua…trist si suav, mare drama cu horoscoapele astea. mare drama sa te iei dupa ele, astologia-i altceva, e matematica (geometrie pura, sa fiu mai explicita, suflata cu praf de stele sa para mai glamour, gata de azvarlit pe pagini glossy).

nu stiu de ce m-am apucat sa scriu astazi, poate pentru ca mi-a fost frica de moarte. nu a mea. sunt bine sanatoasa, mersi. a bunicamii. da! mi-era frica sa nu moara, asa ca mi-am luat liber si am mers sa o vad. am vazut-o e mica, mica de tot, pare sa traga spre pamant, ca o cartita, care se ascunde in valuri de clisa. am profitat de excursie ca sa mai citesc putin..si rau am facut…m-am ales cu o scarba selenara, un spleen si un mal du siecle cum n-am mai avut din primul an de studentie. am citit ” Rusia lui Putin” s-o deplang pe preferata-mi Anna Politkovskaia. jurnalist brav ucis. cu un glonte in cap si unu’n piept  direct cu-n Makarov, doar pentru ca nu-l inghitea pe Putin si toate cacaturile lui rasuflate. mi-am intors toate principiile morale pe dos si acum le urmaresc cum se usuca la soare. nu ca iubeam rusii, dar iubesc oamenii,  in  general.article-1209399-062FF2B9000005DC-727_634x551

The sky’s the limit: A labourer lays a reflection on the road

 

508: nu-s trecutul meu august 30, 2009

Categorisit la Acum vs. Atunci, moods — thesilentyell @ 5:51 pm

Nu sunt alegerile pe care le fac si nici copilu’ care eram odata. nu sunt nici macar toate relatiile esuate din care am iesit cu capu’ spart si cu ficatii macinati. Nu sunt cutia goala de Pepsi de pe biroul meu si nici macar saruturile de ieri. nu sunt lucrurile care mi s-au intamplat si nici tantarii pe care i-am strivit pe peretii albi. damn. nu sunt trecutul meu si nu sunt vinovata cu nimic.

aleg sa fiu doar prezentul, mai ales viitorul si putin din dimensiunea a 3 a. aleg suprarealismul, cazaturile de pe bicicleta si rasariturile imbratisate cu altcineva. aleg cafeaua fara zahar si preludiile lungi.

 

509: trip de noapte buna august 28, 2009

Categorisit la ZEN, moods, silly N funny — thesilentyell @ 6:56 am
Tags: ,

Sunt cel mai aproape de momentul ala. il simt. l-am simtit vineri. iar am putut sa vad cum e sa iesi din tine si sa intri in altcineva. uitasem senzzzzzzatia….

Practic am incercat sa intru in vechea mea pisica moarta. S-o salvez intr-o revelatie promiscua. Da am intrat tot in mine, sau intr-un gandac de bucatarie, incercand sa experimentez o stare gen’jurnalu fericirii” si planu de evadare prin nepierderea nebuniei fix in exil in captura. Am stat usurel, intinsa cu tot fumul ala galgaindu-mi prin vene, prin artere, ca sa fiu mai explicita. Si mai ales printre glubule. Da, ale naibii globule rosii, imi sopteau ceva de arhipelagul Gulag, de renuntare la sine. Cineva m-a atins pe fata, probabil a incercat sa-mi stearga machiajul intins, si mi-a lasat o amprenta faciala pe care am simtit-o vreo orajuma dup’aia. Asa aspra, rosie si rostogolindu-se pe obrazul meu stang, sa fiu a naibii’ chiar si acum o simt, dupa o saptamana.ce e in capul meu, nu stiu? Unde vreau sa ajung? Ce ma intrebi pe mine?

m-am asezat iar, cu picioarele amortite intr-un orgasm ne-orgasm.si ma asez din nou, iar si iar, intr-un pat care nu e al meu, intr-o casa care nu e a mea si simt iar si iar aceeasi miscare de flexare a genunchilor, cearseaful moale si parul care fasie. Blond, in general, ma gandesc ca mi-e frig. De fapt simt ca mi-e frig si ma gandesc ca mi-e cald. Defapt cine dracu’ mai stie cand simti si cand gandesti? Parca erau doua cacaturi distincte…da la mine se amesteca. La fel cu fumu’ toate laolalta. De ce imi zic toti ca am ochii rosii. Sunt albastriii, frateeee!

S-o stii de la mine, intreaba pe cine vrei.gandesc, alerg, alerg, gandesc.cred ca as putea s-o continui asa, e cel mai lung trip ever. Asta am invatat…sa nu introduc pe nimeni in tripu meu, e prea sfant si prea scurt, sa-l impart. Ii lasa sa rada, tripul lor e altfel. E mai ingust, mai oval, mai sarat, mai …da ce-mi pasa mie. Cand vine vorba de stari de-astea de exaltare personala si egoista trebuie s-o lasi mai moale cu ce cred altii si ce vad. Oricum au ochelari de cal si nas de rinocer. Sau nu?sau votka nu e de pe acelasi continent cu sarurile de mare si visele incase?

Pana mea’ am fost pana in varf de munte sa-mi gasesc linistea si uraaa! Ghici ce…ne jucam de-a v-ati ascunselea. Linistea era chiar la mine in garsoniera. Pe balcon…ma astepta ca pe o fiica ratacitoare. Cu mucurile de tigara din scrumiera. Uscate si planse. Si cu geamul crapat, pe care nu-l lipeste nimeni. Ce-mi pasa mie de chintesente fizice. Am prea mult har, ca sa mai stau in lumini favorabile, sa-mi aleg postura buna pentru o poza reusita de diva. Mai bine, dansez, imi pregateste Dominique o piesa. Oricum n-o s-o nimereasca da nimanui nu-I pasa. O sa dansez, pana n-o sa-mi mai simt gleznele cocotate pe cei 21 de cm ai pantofilor mei perfecti, negri luciosi. Sau or fi 17 cm. nu i-am numarat niciodata..nu ne punem mintea cu cm..ca ne complicam viata..umblam cu masuri intregi, mile marine, frate!

(pauza) sa-mi aprind o tigara, ca-mi tremura vocea si mainile. Ce n-as da de o tura cu o masina cu toate geamurile deschise, de unde pot sa tip, sa-mi racoresc plamanii. Trebuie sa ies iar din Bucuresti. Am iar inima stransa, incorsetata, da iar banuiesc ca nu intereseaza pe nimeni ce culoare au sireturile mele. Oamenii astia sunt prea egoisti ca sa le mai impartasesti visele tale. Mai bine le scuipi cate-un alean si te lasi batut. Tot cu fata la perete o sa te trezesti. Si dezvelit in plus.

Cred ca metafora asta mi-a ramas in gat, e nedigerabila. Cam necomestibile cliseele mele, ar trebui sa le diluez in niste alcool. Sa le comercializez si sa le vand. Da cred ca o sa-mi vand talentul. O sa le fac o oferta. Buna! De nerefuzat. Ca o prostituata curatica si bronzata. Daca sunt baieti buni le-o dau si virgina. Nou nouta scoasa din tipla…Bai!!! Sa ma trezeasca cineva. This time baby, i’ll be buletprooooof.