500: … ianuarie 17, 2009

In momentul ala ma simteam cel mai fericit om de pe pamant. Ma uitam pe geam si ningea cu niste fulgi atat de mari, de parca Dumnezeu ar fi ras mere. Pentru o placinta cu mere si scortisoara. Stateam si-l ascultam pe Lemar si sorbeam lenesa  din ceai. Imi venea sa sar in sus de fericire. Si simteam o liniste dintr-aia cu care as fi putut sa sparg ferestrele cum facea pustiul din Die Blechtrommel (The Tin Drum). Nici acum nu mi-e prea rau..Sunt fericita fara motiv si astea sunt cele mai pretioase motive de fericire. Ba nu ! Mint. Am mii de motive. Am muncit mult pentru fericirea asta. Am alergat , am transpirat pentru o bucata din placinta asta cu mere. Recunosc, am plans de mii de ori, deznadajduita ca drumul meu n-are niciun final, dar m-am redresat. Am invatat ca uneori sa-ti iei gandul de la problema este cea mai usoara cale spre rezolvarea ei. In plus, mi-am adunat in ultimii doi ani de zile atatea castane (luate cu mana goala din foc), incat mi-ar fi prea greu sa spun ca ma mai mira ceva din prostia si rautatea oamenilor. De ce ? pentru ca incerc sa am ca unic subiect de meditatie cat de fantastici sunt oamenii defapt..Ce am invatat din anul 2008 :

1. Ca defapt nu inveti nimic, atunci cand esti sigur ca ai mai adunat inca o “lesson learned”, nicio situatie din viata nu o sa se mai repete. Si asta e o chestie misto. Macar stiu ca nu o sa mai pic niciodata in viata mea examenul la TV.
2. Ca lucrurile nefacute la timp sunt cei mai mari dusmani ai mei. Imi ofera pe moment dulcea placere a lenevirii, dar se intorc si ma lovesc cu puterea luminii. Direct in frunte. Exact cand nu ma astept si cand am cu totul altceva mai bun de facut.
3. Niciodata nu am stiu sa inlatur nu cauza, ci efectul. Mereu luam pastile de durere de cap, cand probabil mai sigur ca sigur cei mai utili mi-ar fi fost niste ochelari.
4. Ca cel mai bine ma simt in dezordine si haos. Ca, la fel ca si in stategiile de marketing si planning, o sesiune de disruptive thinking e cea mai buna metoda de continuare atunci cand ramai fara inspiratie. Cel mai bine mi-este inconjurata de lucruri neobisnuite care aparent se bat cap in cap. Necreatul tinde catre creat, isn’t it ?
5. Ca nu exista microbi, atata timp cat nu crezi in ei. Imunitatea se creeaza prin o autoimpunere stimulata a nepasarii. La fel nu exista nici pericole, atata timp cat nu te temi de incertitudini.
6. Ca sunt dependenta de oameni. De prieteni mai mici si de prieteni mai mari (aici sunt inclusi si ai mei). Dar totodata ca ma pot lipsi foarte mult de ei. Aparent, mai ales cand ma bazez cel mai mult pe ei ( am destule antecdente aici). Sfatul meu : trust nobody ! not even ur mam.
7. Ca in tarile civilizate se merge pe bicicleta, se bea multa apa, nu se mananca de la KFC, nu se arunca mucuri de tigara pe jos ci se confectioneaza rochii din ele, ca ceaiul verde face bine la inima, ca inchis intre 4 pereti apreciezi mai mult  pasajul de la Unirii .
8. Ca niciun om nu este la fel cu celalalt, din acelasi motiv pentru care nicun deget nu este asemanator cu celalalt.
9. Ca daca suferi pentru ceva inseamna ca tarasti dupa tine gunoaie din trecut. Daca te uiti mai bine, pubele sunt pe fiecare stalp, la fiecare 5 metri.
10. Uneori poate sa dureze mult pana obtii ceva care iti place cu adevarat. Si nu, atunci cand l-ai obtinut, nu te saturi imediat de el. Stai si-l savurezi cu maxima intensitate.
11. Ca esti ceea ce vrei sa fii. Nici mai mult, nici mai putin. Ca ceilalti nu vor vedea niciodata cearcanele tale, atata timp cat tu nu le vezi. Oamenii stiu sa-ti citeasca gandurile.
12. Ca nu exista incredere partiala. Odata ce mi-ai pierdut increderea totala in cineva, doar daca ar invia Heath Ledger, m-ar mai face sa-mi recapat incerederea initiala.
13. Ca trebuie sa spui mereu Da, inainte sa te gandesti la nu. Fetita care l-a luat pe nu in brate, pun pariu ca a ramas manjita pe rochita…